„Copiii recomandă” este rubrica Roții Mari în care le permitem copiilor să vorbească despre cărțile care le-au plăcut. Acum este rândul Smarandei, o fetiță năzdrăvană și vorbăreață. (Intervenția adulților a fost minimă și a ținut în mod special de editare; copiii au ales cartea și au făcut restul)

În cartea Marele Uriaș Prietenos scrisă de Roald Dahl este vorba despre cel mai prietenos uriaș din lume pe care îl mai cheamă și MUP.

Într-o noapte MUP a călătorit de pe Tărâmul Uriașilor în orașul Londra. O fetiță de la orfelinat pe care o chema Sophie nu putea să adoarmă și s-a dus să se uite un pic pe fereastră și dintr-o dată a văzut o umbră neagră. Era umbra lui MUP. El a văzut-o că se uita la el și a răpit-o. Nimeni nu are voie să vadă un uriaș. Apoi s-a dus cu Sophie pe Tărâmul Uriașilor. În timp ce MUP alerga, Sophie se gândea că va fi mâncată, dar când a dus-o în peștera lui, a observat că era un uriaș bun. MUP s-a prezentat și i-a spus că el este singurul uriaș care nu haplește omleți. Asta înseamnă că nu mănâncă oameni deloc.

Dar MUP nu prea vorbea corect pentru că la el pe tărâm nu existau școli. Sophie a mai aflat despre MUP că mânca doar castracurcuveți, adică niște legume îngrozitoare și bea sifoclăbucel dintr-o sticlă lungă de doi metri în care bulele se spărgeau la fundul sticlei și nu deasupra, cum știm noi. MUP nu era un uriaș obișnuit, ci un uriaș-de-vise-suflător.

Știa unde este Tărâmul viselor și mergea din când în când ca să ia vise pe care apoi le punea în borcane de sticlă. Apoi visele le sufla în urechile copiilor adormiți cu o trâmbiță uriașă. MUP mai avea și niște urechi mari cât roțile de la camion cu care, atunci când era senin și liniște afară, auzea muzica stelelor din cer. Pe Tărâmul Uriașilor mai trăiau încă nouă uriași, dar care erau mâncători de oameni. MUP și Sophie au mers la regina Angliei, unde MUP i-a suflat în ureche reginei un vis preparat de el în care povestea despre uriașii mâncători de oameni. La sfârșitul visului, MUP a făcut ca regina să viseze că pe pervazul ferestrei din palat stă o fetiță. Apoi MUP chiar a pus-o pe Sophie pe pervaz pentru că regina va crede că dacă o parte a visului este adevărată, atunci și celelalte părți vor fi adevărate.

Cel mai mult mie mi-a plăcut capitolul Captura, asta pentru că regina și MUP i-au capturat pe uriașii cei răi și, în felul acesta, nu mai puteau mânca alți copii. Când am început cartea chiar am crezut că o vor mânca pe Sophie și mi-a fost teamă. Când MUP a primit casa lui de la regină el a devenit scriitor și a scris împreună cu Sophie toate aceste lucruri, iar cartea pe care o veți citi este de fapt cartea pe care au scris-o ei.
Îi recomand această carte lui Simon, fiul nașilor mei, pentru că lui îi plac lucrurile înfricoșătoare, dar și poveștile frumoase. Prietenia dintre MUP și Sophie este foarte frumoasă, la fel ca și visele scrise pe etichetele borcanelor. Cel mai amuzant vis este cel în care copilul care visează are ca animal de companie o albinuță care atunci când zboară, în loc să facă bzzzzz, se aude muzică rock, iar mie îmi place la nebunie rock-ul. Îmi mai place cartea cu MUP pentru că am aflat cum se naște un uriaș: pur și simplu apare și apoi pur și simplu dispare.
Cartea este potrivită pentru copiii de peste 5 ani, pentru că Simon are 5 ani și aș vrea să o citească și el.
Aș vrea ca povestea cu MUP să nu se termine niciodată. Mi-ar plăcea ca MUP și Sophie să ne mai povestească despre ei, cum ar fi să se mai întoarcă din când în când pe Tărâmul Uriașilor să se plimbe și să bea împreună sifoclăbucel.

De curând a apărut și filmul Marele Uriaș Prietenos, regizat de Steven Spielberg. Sigur Roate Mare va scrie despre el!

Marele Uriaș Prietenos, de Roald Dahl, ilustrații de Quentin Blake, Editura Arthur, Bucuresti, 2013

Smaranda este o fetiță de 6 anișori, iubitoare de povești de toate felurile și făuritoare de desene în toate culorile. Inventează propriile ei povești singură sau împreună cu familia ei și nu ezită să se cațere în orice copac i se pare potrivit pentru așa ceva. Aleargă cât e ziua de lungă cu surioara ei mai mică, Elisabeta, cântă la pian și ascultă din când în când muzică rock 🙂